din a cerului minunatie , strigat de iubire
ma atrage dupa sine fara contenire
urma dintr-o umbra mai sunt eu cel ce merg spre vesnicie
trandavind pe aceasta glie
risipindumi pasii in pieire
suspinand urland fara sa mai vad rostul pe pamant
un dor ascuns, o vrabie in zbor,
un cantec calm, o lacrima in fior
simt cerul cum ma priveste
cu mila ma regaseste
o taina in suflet se izvoraste
cerului ii prieste iubirea lui creste
ma surprinde cu dor cu fior
sa fiu iubit sa zbor in nor
spre Cel ce ma asteapta in vesnicul sanctuar splendit iubitor
Cel ce din a cerului minunatie
imi daruieste iubire
ma atrage inspre Sine jertfinduse
din adevarata iubire
e minunatie, strigat de iubire
o urma de umbra o pata de culoare
spalata de ploaie astupata de ninsoare
un fir de nisip risipit in vant,
nu eram nimic
cazand in genunchi la un momentdat
recunoscandumi drumul spre nimic
plang las scanteia Ta sa straluceasca in mine
ma las coplesit de iubirea Ta
ma indragostesc prin ea de Tine
de cerul ce e pregatit pt mine
plansul lacrimile ti le daruiesc Tie
sa curga in nestire
curg cu bucurie te-au gasit pe Tine
ma contopesc cu a Ta minunatie
Duhul sfant zburda langa mine
punel peste fiinta plapanda
foc sfant sa arda din suflet pt a Ta imparatie